Din nou revin la vechile mele teorii. Se pare ca in timp totul capata un contur din ce in ce mai puternic, desi poate abia acum imi dau seama de unele lucruri...
O zi marcata de doua conversatii care desi grele si poate chiar rascolitoare, m-au readus la mine. Mi-au redeschis iar ochii astia pe care ii mai las din cand in cand acoperiti de praf, de la atata poluare...
E mare lucru cand ajungi sa vezi adevarul. Si da, pot spune ca e cel mai frumos lucru sa vezi sclipirea aceasta in ochii celui ce abia i-a deschis, sfios si ingandurat. Mi-am dat seama din nou, cum un om ce isi recapata vederea inimii se schimba incredibil de mult, in frumos si in curat. in nemurdaribil. in puternic si viteaz. de fapt nu se schimba, ci devine. Devine ceea ce e cu adevarat.
Mi-a umplut inima de bucurie, caci ma credeam pierduta printr-un neam de necredinta, de nevazatori. De orbecaitori pe intuneric [...:)...], care au abandonat pana si cautarea...Cautarea suprema care ne-a dat noua maduva spinarii si pulsul care aduce ritmul universului.
M-am simtit capabila de orice in clipa aia. In momentul acela in care simteam puterea adevarului. Acel adevar de necontestat, forta gigant a universului. Iubirea. Nu e nimic ce nu poti face cand crezi in adevarul care-ti sta in palme...
Si in mod contradictoriu, pot spune si inversa acestei afirmatii. Atat de multi oameni pierduti in lumea asta, cu ochi de sticla mata si cu dinti de fier. si merg haotic, cu mainile incatusate si cu sufletul incenusat (permiteti-mi acest abuz lingvistic), pe-un drum pictat cu gri peste culoarea lui reala.
E trist sa vezi oameni din jurul tau cum poarta catusele acelea grele la maini si hemoragia de la ele in suflet. Si cum imprastie in jur puroiul care le trece prin maduva spinarii si le iese prin unghii...Mai ales cand stii sigur ca atunci cand le-ai intins o mana sa ii ridici,ai vazut o dunga de lumina strafulgerandu-le privirea lor innamolita...Dar se pare ca e mai usor sa rupi fugind pamantul cu corneea patata si cu mainile ingreunate de zale...
Multumesc celor doi oameni carora le datorez lumina zilei acesteia, de fapt cea de ieri deja. Am invatat din nou, ceva pretios. Ca totul sta in credinta. Si ca nu numai eu cred in asta...
Sa poti sa crezi?E totul...Imi cer iertare pentru cei pe care ii contrazic, pentru ca probabil multi vor contesta ce am zis, dar in afirmatia aceasta stiu ca pot fi cu adevarat vehementa...
Pentru ca atunci cand crezi din tot sufletul in ceva , stii sigur ca asa este...
