tiptoe to your moon...

Come let the truth be shared
No-one ever dared
To break these endless lies
Secretly she cries

She burns like the sun
And I can't look away
And she'll burn our horizons make no mistake

And I'll hide from the world
Behind a broken frame
And I'll burn forever
I can't face the shame......


And I won't hold you back
Let your anger rise
And we'll fly
And we'll fall
And we'll burn
No one will recall
No one will recall

Look to the stars
Let hope grow in your eyes
And we'll love
And we'll hate
And we'll die
All to no avail
All to no avail

----I wish i could----

ps: si da, stiu, titlul e alta melodie, si am amestecat versurile a doua melodii. but hei, that's exactly what's chasing my mind right now so i'll simply leave it like this...
ps2: am postat o veche schita, salvata intamplator prin aprilie...ufff

words are never enough

i'm quite grumpy in the morning.
dificila, dezorganizata, uneori cu gandurile aiurea pe luna si capul prin nori, cand indecisa cand mai hotarata ca niciodata, mi-ar place (si stiu ca se zicea 'mi-ar placea' dar ce sa fac daca imi place sa zic 'mi-ar place') sa urlu pe varful unei stanci care sa zgarie cerul si sa ma dau cu parasuta ( dar nu imi plac parasutele. god, it makes me sick), de multe ori imi sta parul de parca a trecut un tractor prin el, si da, ma confuzez repede ( scuzati-mi incultura voita) si desi imi place cu capul in nori, cu ceilalti prefer sa stiu pe ce planeta hoinaresc.

a se mentiona ca spiritul romantic adolescentin prezentat in poze este in totalitate al meu ( cu alte cuvinte, da, picioarele sunt ale mele. si da da da, iar poze cu picioarele mele. se pare ca imi plac picioarele mele. in poze). si as vrea sa mentionez ca prima poza este 'sand heart' si a doua 'morning heart'. silly. but mine:)

da, ce cliseu. parca imi si vin in minte imagini din filme cu fetite desenand la sfarsitul caietului inimioare. cine ar fi crezut? eu, gandindu-ma la inimioare. degradant ar spune unii...eh

cat de mult as vrea pur si simplu sa stiu ce vreti de la mine. voi toti cei care va bagati cu nasul in viata mea neinvitati. intrusii. bastarzii. ce? ma enervati uneori. reaaaal bad. si-s si un pic satula de mereu, aceeasi poveste. picata in cap, bolnava mintal, compulsivo obsesiva, sau chiar stupida. any normal bastard around here?uff

"i look in your eyes
i can see butterflies"...eh:)

si ca sa termin intr-un mod mai pesimist0-apocaliptic, self quoting myself:
words are never enough...
but it feels like every word of yours would make a difference...

sa ti se lungeasca nasul?

ah, v-am spus vreodata cat de mult urasc mincinosii?
(asta se numeste strategie de intimidare. oricine se simte e invitat sa isi care privirile spre o minciuna mai frumoasa decat acest crunt adevar. aka: fuck off)

foarte enervant cum simt nevoia sa scriu. poate pentru ca momentan chiar nu am cu cine vorbi. si totusi, voi scrie despre minciuna. si cum ne manipuleaza viata inspre self destruction.
da. cu totii mintim, nu-i asa?in general, pentru interese mai mult sau mai putin personale. dar cand aceste mici interese devin scopuri egocentriste, sa zicem ca devine un viciu. iar tu, cel dependent, iti imprastii otrava printre cei din jur.

e frumos sa ajungi la ce iti doresti printr-o mica minciunica. it wouldn't hurt anybody, would it? dar vai, si ce frumos e cand iti dai seama ca ai trait o minciuna. well, that actually hurts...
ne invartim cu totii in acest ciclu dement lying- being lied, de parca nu stim foarte bine ca nu facem decat sa ne mintim reciproc. suntem fiinte slabe...mult prea slabe pentru adevar...
si daca zicea cineva candva intr-o melodie pe care mi-o amintesc din cand in cand cu tristete, ca numai adevarul ne va putea face liberi, o zicea pentru ca stia ca asta e adevarul. adevarul de care ne e atata frica. pas cu pas...

cel mai trist e cand vezi ca oameni apropiati tie mint desi stiu ca se mint in primul rand pe ei insisi. sa te minti ca sub minunatul aspect fotogenic si extravertit esti tu intr-adevar. ca cel pe care il saruti pentru ca ti s-a zis tie de multe ori ca saruti bine, este your sweet honey (pacat de toate cuvintele astea atat de frumoase in esenta lor, stricate de atatea minciuni. spre exemplu, those three words ment to be special, acum sunt menite doar sa fie puse sub semnul intrebarii) . ca totul e perfect in relatia voastra, ca sunteti facuti unul pentru celalalt( bulshit) . but it wouldn't hurt a little lie from time to time. WOULD IT?

cum ne putem da seama ca totul din jur e doar o minciuna pana nu ni se arata adevarul? prea orbi...suntem prea orbi sa putem vedea lumina. orbecaim pe intuneric...

si da, chiar v-as ruga. go away, all of you fond of lying, would you??sick of it.

"nu va mai lasati constransi de nimeni si de nimic,
nici de vremuri, nici de oameni,
fara ura, fara regrete si resentimente,
mergeti inainte ca si cum timpul n-ar exista,
eliberati-va de tot si de toate cu gandul ca trebuie sa traiti, pentru, si in adevar,
caci doar adevarul va va face liberi..
si numai liberi fiind, veti putea atinge in viata
...fericirea. "

orgasmic

da da da. METALLICA
si stiu, de obicei nu scriu pe blog despre concertele la care merg, dar despre asta trebuie. it's a must
ce pot spune? absolut genial. ORGASMIC. nu ca m-as fi asteptat la altceva, si totusi a fost...whew, unbelievable.
baietii, intr-o forma dementiala (god, I'd marry one of them right this instance), si daca e sa imi fi dat seama de ceva, e ca heeei...they're my ideal type of hotness
au cantat god like. o atmosfera incredibila, ca sa nu mai spun de ploaie. of, ploaia, eternul meu cantec, cine ar fi crezut ca va deveni din chin (3 ore de asteptare in ploaie, si in hanorac e ceva:))), placere? absolut geniala senzatia : noapte, ploaie pe pielea inghetata dar infometata, nebunie generala in jur, si Sanitarium pulsandu-ti obsesiv prin vene...
am plecat de acolo hungry for more ( "so fucking what?" --ah, il ador pt replica asta), si decisa sa ii vad cat mai curand posibil, de data asta insa sa ii am chiar in front of me...
"you know why i'm here? because i fucking love it". oh, me too:))

hmm...oare

Your Result (traducere libera: my result)

You are the drawing.

mi s-a parut haios rezultatul...

c'est mon petit prince

un mic omagiu...micului print...

"- Te du cu bine - zise vulpea. Iata care-i taina mea. E foarte simpla: limpede nu vezi decat cu inima. Ochii nu pot sa patrunda-n miezul lucrurilor.

- Ochii nu pot sa patrunda-n miezul lucrurilor - spuse dupa dansa micul print, ca sa tina minte.

- Numai timpul cheltuit cu floarea ta face ca floarea ta sa fie atat de pretioasa.

- Numai timpul cheltuit cu floarea mea ... facu micul print, ca sa tina minte.

- Oamenii au dat uitarii adevarul acesta - zise vulpea. Tu insa nu trebuie sa-l uiti. Devii raspunzator de-a pururi pentru ceea ce ai imblanzit. Tu esti raspunzator de floarea ta.

- Eu sunt raspunzator de floarea mea ... spuse dupa dansa micul print, ca sa tina minte."

"- Stelele sunt frumoase, datorita unei flori pe care nimeni nu o vede ...

Eu i-am raspuns: "De buna seama", si m-am uitat, fara sa mai spun nimic, la undele nisipului batut de luna.

- E frumos pustiul ... - adauga el.

Si era adevarat. Intotdeauna mi-a fost drag pustiul. Te asezi pe o duna de nisip. Nu vezi nimic. Nimic nu se aude. Si cu toate acestea, ceva straluceste in linistea lui ...

- De aceea e frumos pustiul - zise micul print - fiindca, undeva, el ascunde o fantana."

"- Te vei uita la stele, noaptea. La mine-acasa e prea mic, ca sa-ti arat unde se afla steaua mea. E mai bine asa. Pentru tine, oricare dintre stele va fi steaua mea. asa incat te vei uita cu drag la toate stelele. Toate vor fi prietene cu tine. Si apoi, as vrea sa-ti fac un dar ...

Din nou a ras.

- Ah! puisor, puisor, imi place cand aud rasul acesta!

- Chiar el va fi darul meu ... va fi asa cum e cu apa ...

- Ce vrei sa spui?

- Stelele nu sunt la fel pentru toti oamenii. Pentru unii, cei care calatoresc, stelele sunt calauze. Pentru altii, sunt numai niste luminite. Savantii vad in ele doar probleme. Pentru businessmanul meu, erau bucati de aur. Insa toate stelele acestea nu au grai ... Numai pentru tine stelele vor fi ca pentru nimeni altul ...

- Ce vrei sa spui?

- Noaptea, cand te vei uita pe cer, fiindca eu voi locui pe una dintre ele, fiindca pe una dintre ele eu voi rade, atunci va fi pentru tine ca si cand ar rade toate stelele. Tu singur vei avea, tu singur, stele care stiu sa rada!

Si-a ras din nou.

- Iar dupa ce-ti va fi trecut durerea (durerea-ntotdeauna trece), vei fi fericit ca m-ai cunoscut. Vom fi de-a pururi prieteni. Iti va fi dor sa radem impreuna. Si vei deschide uneori fereastra, asa, numai de drag ... Iar prietenii tai se vor mira, vazandu-te ca razi de cate ori te uiti la cer. Atunci, tu le vei spune: "Da, intotdeauna stelele ma fac sa rad!" Iar ei te vor crede nebun. Va insemna ca ti-am jucat un renghi grozav ...

Si-a ras din nou.

- Va fi intocmai ca si cand, in loc de stele, ti-as fi daruit o sumedenie de clopotei ce stiu sa rada ..."

lui...

si trebuia sa fie ieri, dar hai sa zicem ca nu am avut puterea sa scriu ceva ieri...

o zi menita sa fie dedicata lui, lui si simbolului acela atat de pregnant in adancul meu, pur si neatins... doar atat...

si cat de trist ca nu a fost decat o zi trista...atat de trista...

si cat de greu e cand iti dai seama ca uiti constant niste lucruri atat de intiparite in tine incat devin chiar Ego, dar tu uiti. si lasi in urma ta bucati din tine pe care apoi le plangi si le readuci inapoi in tine. inmiit, si mai dureros. atat de trist cand realizezi ca puritatea acelui sentiment e impregnata atat de adanc cu durere, o durere care nu dispare. se evapora, dar vaporii raman in aceeasi camera cu tine, si intr-un ciclu nebun, vaporii devin nori, apoi furtuna si asa mai departe. iar acum...ma ploua...

si promisesem atat de multe. mie. mie si lui. nu pot sa cred ca m-am pierdut pe drum...
mi-e atat de dor. atat, atat de dor. de liniste...de puritatea initiala a iubirii si puterea cu care credeam in vise, in oameni. in mine...mi-e dor de vechiul eu, cand inca nu aparusera oitele in mintea mea, dinainte de orice intunecare. sau tristete...

as da orice sa adun acea putere cu care sa imi pot indeplini promisiunile, dar se pare ca nu fac decat sa uit de mine si sa ma prabusesc cand imi reamintesc. on and on and on. si din cand in cand, ma mai agat de cine reusesc. ai face bine sa fugi de pe acum, inainte sa termini de citit, sau s-ar putea sa te trezesti sufocat...

ever wondered where the lost things go?. desi stiu ca daca scriu aici nu ma va face sa ma simt mai bine, e ciudat ca totusi imi da impresia ca ii acord importanta cuvenita. cum am putut pierde ceva atat de drag? (si ce intrebare. irony, my dear friend)...

mais tu es pure et tu viens d'une etoile...uff...

inolvidabilul...micul print...

"Si-apoi, priveste! Vezi tu, acolo, lanurile de grau? Eu nu-mi aduc aminte de nimic. Si asta-i trist! Tu ai insa parul de culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat, cand tu ma vei fi imblanzit! Graul, auriu si el, imi va aminti de tine. Si-mi va fi nespus de draga murmurarea vantului prin grau ..."