E greu sa te trezesti cu un morman de greutati pe piept, cu sangele-nghetat prea lenes sa mai curga. Sa intrezaresti lumina ce te doare sub pleoapa abia deschisa.
E greu, caci odata cu venitul diminetii, te doare si agonia noptii abia trecute, a visurilor grele si urate ce iti apasa ochii...
Cum, cum sa alungam durerea asta daca nici in iubire nu mai credem?Daca nici pentru ea nu putem da totul din noi?
De ce, de ce ne este frica, de ce fugim cand dam de lucruri pretioase?
Mi-e dor. Si doare cum nu doare nimic altceva pe lumea asta.
