E greu sa te trezesti cu un morman de greutati pe piept, cu sangele-nghetat prea lenes sa mai curga. Sa intrezaresti lumina ce te doare sub pleoapa abia deschisa.
E greu, caci odata cu venitul diminetii, te doare si agonia noptii abia trecute, a visurilor grele si urate ce iti apasa ochii...
Cum, cum sa alungam durerea asta daca nici in iubire nu mai credem?Daca nici pentru ea nu putem da totul din noi?
De ce, de ce ne este frica, de ce fugim cand dam de lucruri pretioase?
Mi-e dor. Si doare cum nu doare nimic altceva pe lumea asta.
4 comentarii:
Iubirea de care vorbesti tu nu e de pe lumea asta, de-asta ne e frica la toti sa o intelegem sau sa o experimentam sau pur si simplu sa credem ca exista, e ceva mai mult de "man kind" si daca nu ma crezi uite-te la ultimul rand pe care l-ai scris, si nu cred ca e doar o expresie...
Frumos ce-ai scris aici, e destul de greu sa vezi chestia asta, sa o pricepi, dar cel mai greu e cand tre' sa dai totul din tine pentru ceva care nu esti sigur ca exista...(sper ca intrebarea ta sa nu fi fost retorica :) ). Bravo!
Ia de aici si asculta si continua sa scrii:
http://www.youtube.com/watch?v=ss3148ZXwuc
te ador pinguinule:)
Sunrise!:X
E melodia mea cu care ma scol dimineata!
Nu doar tie ti-e dor
Trimiteți un comentariu