marți, 22 aprilie 2008


de mult vroiam sa fac asta.poate ca ma cotropisera mii de spaime.poate asa sunt eu.dar acum simt ca trebuie sa impart asta cuiva.si nu, nu e poezia mea.ar fi fost mai simplu...


"Astm


Respir, un gand respir adanc,

Inspir, stele inspir si ma inspira,

Cat ma petrec usor plangand...

De a mea vina.


Lipesc, geana de geana imi zdrobesc,

Invins zaresc, patrund in vis,

Un vis ce tot ma-ndeamna sa adorm...

Si cred cumva ca m-a convins!


Sa-ntrepatrund, sa-ntrezaresc?

Adormind, stari anormale ma cuprind prea reci,

Mai am putere sa zambesc...

In somn, zanelor seci?


Lovesc, in religie eretic izbesc,

Infrant cugetand, infrant pricepand

Ierarhia anarhica din anarhia ierarhica...

Pasnica viata de celest!


De mana-o tin, emotiile-n van le mai retin,

Nici nu evit al ei eres, al ei elan, nici n-as comite vreun incest,

Decat de s-ar numi astfel privitul...

In ochii ei de-azbest ce-si vor sfarsitul.


Motive mi-a cerut, m-a intrebat urcand abrupt,

Spre-un cer mizer... si frica mi-a fost sa-i raspund.

De ciuda-acum, in a ei aripa dulce m-ascund...

Norocul meu ca-s efemer... si scund!


De gheata, nemiscat, deodata, ma gasesc asfixiat,

Cu timpul langa mine vinovat, stand uluit si treaz,

De-o ingera, profetic rai si iad devaluit...

Incerc acum sa inteleg, orbind lumina mata si al meu trai debusolat.


Doar de-un mic gand mai am vointa sa ma leg,

Si-l uit numai sa il expir,

Ma-neaca spaima de delir...

Ma straduiesc sa fug, sa scap...


Cantand,

Ma desprind si ma afund, vorbele-mi tac,

Cazand din aer spre pamant... ma vad cum cad...

Cerusem oare eu un cer prea sfant?"


...

si pentru ca m-am saturat sa fug si eu de mine , am decis in sfarsit (aleluia) sa postez o mica bucatica din mine (mai bine zis am gasit printre schitele salvate automat aceste versuri pe care le crezusem pierdute dupa un blestemat restart si pe care le-am transpus totusi, intr-o alta forma, intr-o noua poezie). aici jos, o mica particica din aceasta poezie de-a mea (prima rasuflare din ea, acum ea e monstruos schimbata, totusi in aceeasi esenta pastrata)


si fug si ingerii
de norii ce vin a prevesti furtuna
cu picuri grei, lovind intr-una
ne cauta haotic pe sub frunze...
si ne jucam de-a v-ati ascunsa...

Cat despre titlu...as spune doar ca poezia in varianta ei finala se numeste Ploua-ma. priviti-o ca pe o incantatie. o incantatie a ploii. un ritm tribal in jurul unui foc mocnind, si mii de murmure inaltandu-se prin pielea ce tanjeste-atat de crud si aspru dupa ploaie...ploua-ma...


duminică, 6 aprilie 2008

murmur tarziu

e ciudat cand ploaia iti da peste cap planurile. si nu neaparat ca ar fi 1m apa afara, dimpotriva, e atat de calma si plapanda, parca iti sopteste ceva haotic la ureche. iar si iar.
chiar devine halucinant...de cand tanjeam dupa un moment in care sa pot sta cu ochii inchisi sa scriu in minte tot ce imi pot imagina...

Lista mea de bloguri