si pentru ca m-am saturat sa fug si eu de mine , am decis in sfarsit (aleluia) sa postez o mica bucatica din mine (mai bine zis am gasit printre schitele salvate automat aceste versuri pe care le crezusem pierdute dupa un blestemat restart si pe care le-am transpus totusi, intr-o alta forma, intr-o noua poezie). aici jos, o mica particica din aceasta poezie de-a mea (prima rasuflare din ea, acum ea e monstruos schimbata, totusi in aceeasi esenta pastrata)


si fug si ingerii
de norii ce vin a prevesti furtuna
cu picuri grei, lovind intr-una
ne cauta haotic pe sub frunze...
si ne jucam de-a v-ati ascunsa...

Cat despre titlu...as spune doar ca poezia in varianta ei finala se numeste Ploua-ma. priviti-o ca pe o incantatie. o incantatie a ploii. un ritm tribal in jurul unui foc mocnind, si mii de murmure inaltandu-se prin pielea ce tanjeste-atat de crud si aspru dupa ploaie...ploua-ma...