sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Ochelari de cal

Sunt momente uneori cand viata parca iti da niste ochelari imensi de cal cu dioptrii gigant, cu care dintr-o data trebuie sa te obisnuiesti, asa cum stai cu ei legati de cap si fara nici-un punct spre care ochiul sa-ti fuga-n alinare. Asa ca vrei nu vrei, ii ai pe nas si-odata cu ei, din prima clipa, un junghi direct central pe creier. Prin inima. O durere de cap cumplita, iti pierzi orice echilibru si orice control, privirea-ti e incetosata si simturile-ti par a pierde ritmul si gustul realitatii. Legat, confuz, injunghiat si pe-ntuneric. Dar cummm??? Cum s-a intamplat, ca parca nici nu ti-ai dat seama, cu doar o clipa inainte stateai acolo calm, privind spre orizont, cu irisul micut si-mbalsamat....
Dar nu dispera. Nu dispera, ca totul vine din noi, iar de acolo de unde vine, iese sincer, pentru noi. Tu fii puternic. Ridica-te si poarta-ti dioptriile, caci au venit pe nasul tau c-un scop, iar tu ai suflet mare si fantana ta a vietii se revarsa-n abundenta din ea in tine. Vei vedea. Ne-obisnuim chiar si cu ochelarii de cal, si-i vom purta apoi chiar cu inima supusa caci acum vedem din nou orizontul, a ramas acelasi, mereu altfel, dar al nostru...Si inima o sa ne fie chiar si mai neinfricata, caci ochii ei sunt cei ce ne-mprumuta vazul pe acest pamant. Si nicio dioptrie nu poate infrica o inima de leu cu ochii mari uitandu-se-nspre sine.
Curaj, calaretule. Si deschide ochii. Te-asteapta-un cer maret in binecuvantare...

Sunt momente in viata cand te scoli langa un falfait de aripi. Cu ochii mari curati, azi i-am simtit chiar si bataile inimii - iti multumesc.

Lista mea de bloguri