Însingurare

Sunt unele clipe când îţi dai seama că ceva, ceva din viaţa ta s-a schimbat atât de drastic, şi tu nici nu ştiai până acum, iar ceilalţi nici nu au băgat de seamă...când îţi dai seama că eşti atât de singur, că nici măcar Luceafărul nu îţi mai poate cânta o poezie să te facă să te simţi mai puţin singur.

Am văzut un documentar pe History Channel - "Extraterestrul antic". Suntem, la urma urmei, nişte străini pe-această planetă. Suntem nişte extratereştri trecuţi prin mii de ani de viaţă terestră, urlându-şi sufletele de dorul de acasă. Ne bântuie înfrigurarea şi briza mării ne e străină şi ne e golitoare de suflet. Ne e atât de grea însingurarea că ne-am înstrăinat şi noi de noi, popor al aceluiaşi lăcaş.

Unde să mai găsesc, unde să mai găsim ceea ce pierdem? De negăsit.

Şi uite-mă iar, pe-acelaşi drum, doar eu cu mine. Poate că ăsta ne e blestemul...

...şi mi-e inima-ncolţită...