joi, 27 noiembrie 2008

run



Losing it. Cand crezi ca incepi sa intelegi ceva din viata asta, fleosca pe partea cealalta, lingi pamantul.
Pierd controlul. Ca si cum as conduce o masina fara frane. fara volan. pe o autostrada incredibil de aglomerata, cand pe contrasens cand in sens opus, cu vizibilitate redusa, orbita de farurile mult prea puternice ale celorlalte masini, si cel mai grav, fara carnet de conducere...
cu totii, niste minori conducand ilegal niste masini furate de la ceilalti, cu care ne busim intre noi, ne avariem si cu care fugim unii de altii. cand ne gasim, cand pe trasee total opuse, cand ne orbim reciproc cu farurile, doar pentru o secunda, cat sa iti pierzi ratiunea, mintile...si controlul...

ma las condusa. de data asta ma las condusa. nu mai pot intelege mecanismul acestui joc nebun, ma depaseste. as vrea sa conduca masina asta un pic si cineva pentru mine, cat prind regulile...

de ce nu s-a inventat nenorocita asta de masina cu conducere automata?eu si masinile...ce pereche


the human kind, is on the run, so run away...

miercuri, 12 noiembrie 2008

make yourself heard



Cu totii suntem nemultumiti, ba de scoala, ba de servici, ba de tanti de la primarie care te sfideaza, ba de politicienii nostri adorabili, ba de cate suturi tre sa primesti in fund si sa taci ca prostul/proasta. Si cu totii stim sa ne plangem, bineinteles.
Adevarul e ca m-am saturat. Peste tot numai "tara de rahat", "vai ce mi se intampla", "fir-ar el sa fie de sistem ca imi sta pana in gat, ma mut in strainatate", dar prea putini fac ceva in legatura cu asta. Poate ca nu stiti, chiar ni se da ocazia (nu prea mult, ca strica, but still), dar nu, noi intoarcem nasul spre atoteterna complacere in suferinta pt ca de, e mai usor asa.
Uite ca nu. E cazul sa facem ceva. Avem pentru ce sa ne strofocam, si pana la urma e pentru noi, merita tot efortul. Asa ca asta ar fi o ocazie destul de buna sa incepi sa faci ceva...


"Ai ceva de spus cu privire la provocarile generatiei tinere? Esti
multumit de sistemul de educatie din Romania? Crezi ca integrarea
sociala a tinerilor din zone marcate de saracie constituie o problema?
Crezi ca tinerii ar trebui ajutati sa isi gaseasca un loc de munca?

Consultarea on-line este in limba romana si poate fi accesata la adresa
http://ec.europa. eu/yourvoice/ ipm/forms/ dispatch? form=Youthchalle nges&lang= ro.

Chestionarul poate fi completat pana pe data de 25 noiembrie.

Fa-ti si tu auzita vocea!"

joi, 6 noiembrie 2008

La tiganci


Eliade. Definitiv Eliade. Si daca stau sa pun cap la cap si amanuntele gen discutiile despre ocultism, alegerea noastra pe tema tiganiadei si indelungata lectura despre mistica, ascetism si filozofie indiana din ultimele zile, totul se potriveste perfect cu acest decor gotic avand ca element central cladirea infioratoare a Colegiului Mihai Viteazul abia vizibila in fundalul intunecat plin de contururi umane luminate pe alocuri de lumina lunii ce bate pe geamurile dinspre curte sau de lumina lumanarilor aprinse (cine mai aprinde lumanari totusi in secolul XXI?..?).

Si uite parca totul se leaga. Pare-se ca Bregovich si videli noch par a bantui pasajele hipnotice din jurul meu. Imi amintisem de seara aceea nebuna sus in inima padurii dansand intr-o agonie sinestezica pe Videli noch, in singura lumina ca si turbata a lunii cand pline cand in eclipsa. Ce ciudat...parca mi-a ramas intiparit pe retina simturilor.

Si ce stare. Ce stare obscura...care parca te scoate cumva din limita timpului si te transpune intr-o lume paralela, a ta si din tine, dar rupta de criteriile noastre temporale.

Turta dulce si amandine...
Amintirea frapanta a copilariei, a mirosului ciudat de benzina (si el simbol ocult al starii de transa, de delir, menit sa sugereze transpunerea intr-un alt spatiu si timp). Replica total rupta parca din vocea altcuiva, "stateam cu nasu-n teava de esapament", inca ma vaneaza reprosandu-mi ca era vocea altcuiva. din mine. Eu, cu un abia deschis ochi al lui Shiva. Eu, dar eu in alt context temporal.

Hai sa punem piedica la tramvai. Da.

my vyshli iz doma kagda va vseh oknah pagasli agni, adin za adin my videli kak uejeaet paslednii tramvai

marți, 28 octombrie 2008

Hide and seak


Da, ce lung mai e To Do list-u nostru. ui. Ma coplesesc uneori atatea ganduri ca uit si in ce directie trebuie sa o iau. Pastiluta roz ca sa nu uit sa imi iau pastila, da. Asta e. Dar trebuie sa recunosti ca si tie ti-ar mai folosi niste memoplus din cand in cand, nu-i asa bunicule? Nu sunt mereu atat de zuza cum probabil crezi, desi cu capul pe luna, il am pe umeri. Si intr-un final, poate ca si tu esti ametit, nu poti nega. Nu-mi spune ca ti-ai facut curat prea recent prin carti si caiete, ca nu te cred.
Si pentru ca bunicii se culca devreme, profit de ocazie sa iti dau a small hint. Stiu ca am spus ca ma culc...asta o sa fac, in cateva minute. Pana atunci insa, vroiam sa iti propun...
Hai sa ne jucam Cald si Rece, vrei?

ps: Ti-am spus. Nu uita niciun indiciu...

Heal your pain


Nu. Oricat mi s-ar argumenta, nu pot crede in rautate pura (o asociere ingrata de termeni, stiu). Nu exista asa ceva. Rautatea e doar slabiciune enorma. Asa zisa rautate e direct proportionala cu slabiciunea din tine. Ti-e frica, si cand simti ca esti lovit, lovesti si tu cat mai tare in jur. Iar in final , ascunzi toata aceasta suferinta cat mai adanc, si de tine chiar, doar ca sa te scufunzi mai apoi in singuratate.
Nimeni nu face rau fara o cauza. Nu ca ar fi scuzabil niciun fel de rau, ci doar ca ar avea o cauza la sursa careia poate ai putea gasi o solutie favorabila.
Si chiar as lupta din rasputeri sa sustin ideea asta : evil cannot heal pain. evil is pain.

E legea firii. Ne curge sange cald prin vene, nu mercur. Actionam si traim sub impulsul batailor de inima, nu comandati electronic. Si oricat de mult ne-am nega partea umana, sinapsele noastre nici c-ar mai exista fara o inima care sa bata si sa pompeze sangele spre creier.
Suntem oameni, nu bestii. Oricat ne-am ascunde.

Heal your pain

marți, 14 octombrie 2008

Nebuna...

Moon, worn thin to the width of a quill,
In the dawn clouds flying,
How good to go, light into light, and still
Giving light, dying...


Te privesc în ochi si-n jur să sterg copacii.In ochii tai cu luna mă rasfrang...

Sa privesti luna, pur si simplu deconectat, deconectat de tot ce mai exista in jur. de tine. de aer. doar tu, si ea. As incremeni in vidul asta absolut doar ca sa ajung cat mai adanc in mine. in mine. ca si cum ai explora partea nevazuta a lunii. te coboara pana in tenebrele abisale ale oceanului planetar din tine...
si sub efectul veritaserum-ului lunatic ma ingrozesc si eu de mine, caci nu vad decat o nebuna...

The moon is aching on my skin...


duminică, 5 octombrie 2008

straini


cat de strain poti fi de cel de langa tine?
pacat. suntem stele cu lumina proprie.nu suntem facuti sa degeram.

si uite ca tot ne ascundem unii de altii...

Lista mea de bloguri