N-ai sa vii.

Pacat ca briza asta atat de puternic data de Nichita nu poate trai si sub alte forme. Din nou, se pare ca trebuie sa respir poeziile astea la propriu...
Ma voi numi de acum posedata. Dee...asta...Inutil sa ii caut cuvinte, nu ii pot gasi denumire; pentru cei ce nu pot cuprinde cu sufletul, sa ii spuna doar nebunie. Ma las posedata de ea.

N-ai sã vii
Nichita Stanescu

N-ai sa vii si n-ai sa morti
N-ai sa sapte intre sorti
N-ai sa iarna, primavara
N-ai sa doamna, domnisoara.
Pe fundalul cel albastru
din al ochiului meu vast
meteor ai fost si astru
si incest ai fost, prea cast.
Uite-asa ramanem orbi
surzi si ciungi de un cuvant.
Soarbe-ma de poti sa sorbi
"S" e rece azi din sunt.