vineri, 20 noiembrie 2009

Little things in life

Si pentru ca iesirea de vineri a fost o adevarata tresarire spasmodica, o ruptura in timp si spatiu alaturi de o persoana foarte draga mie care si ea i-a scris pernei ei Perni o dedicatie, mi-am spus ca intr-adevar trebuie sa fac si eu asta. Imi va ierta probabil lipsa de originalitate. Sau mai bine zis puternica asemanare dintre noi doua.

Am descoperit ce fain e cand gasesti aceleasi tresariri de nebunie intr-un om pe care il stii de atat de mult timp. Cat de bine te simti cand pentru niste ore (de nedeterminat in relativitatea simturilor noastre captive in libertate) te poti lasa prada a ceea ce esti si a ceea ce ti-e atat de greu sa vezi in restul timpului.

Incep sa imi dau seama de adevarata valoare a unui prieten bun. Adevarat. Fie ca il vezi zilnic si e mereu acolo langa tine, fie ca il vezi o data pe luna si totusi stiti totul unul despre altul. Fie ca sta atat de departe de tine incat uneori iti vine sa te urci in primul tren sau avion si sa pici ca o bomba la el acasa. Insa stii ca orice ar fi si oricata tacere ar trece peste voi inca impartiti totul. Si ca oricand vrei sa ii zici ce ai visat azi noapte, cu febra cu tot, o sa iti spuna tot ceea ce nu ai inteles tu din vis, fiindca acelasi vis l-a avut si el candva. Cand avea febra si delir si regasire de sine.

Am descoperit zilele astea ca fiecare lucru din jurul nostru, cat de mic, ascunde o metafora. O adevarata mica comoara, pe care uneori o simtim dar nu ne-o asumam in mod constient. Ce frumos e cand te loveste in fata, si descoperi metafora asta ca si cum ar fi scrisa cu litere mari. Caci e parte din noi, e ca si cum pentru prima oara in viata ta descoperi ca ochiul tau drept e mai verzui ca celalalt. Si te intrebi, cum de nu ai constientizat niciodata asta, cand de-atatea ori te-ai privit in oglinda pierdut in culoarea aia.

Ador la nebunie versurile scrise pe peretii din camera mea.
Si poza cu oita.
stelutele de pe tavan.
Asa ca acum cand imi dau seama cat de mult valoreaza micile lucruri din viata noastra, ii voi spune pernei cu care adorm in fiecare noapte ca imi tine mereu de cald cand bate luna rece dinspre miazanoapte.

Niciun comentariu:

Lista mea de bloguri