Faceam baie azi cand am auzit asa printre picaturi, dinspre televizorul ramas deschis din camera, pe Florin Piersic spunand: "Si mi-e dor de dumneavoastra ca un zid de o fereastra".
It was the when it hit me. Mi se pare mie sau e absolut geniala replica asta?
Un zid. Si o fereastra. Inchide un pic ochii si imagineaza-ti....Doamne, cat de inutil ar fi unul fara celalalt. Si cata alinare isi aduc unul celuilalt.
Probabil dorul zidului de fereastra ramane unul suprem. Zidul, mereu la granita dintre doua lumi, nu va apartine niciodata niciuneia. Fara o fereastra. Nu va fi nimic decat un simplu conglomerat de..caramida.beton.materie dura, lipsita de viata.
Ma cutremura numai gandul la ce insemnatate are unul pentru celalalt. O fereastra pentru un zid... nu poate insemna decat totul. O evadare catre sine, o regasire a intregii sale structuri in tocmai acel material strain siesi. Un ochi deschis catre afara si catre inauntru, caci fara o fereastra, un zid este orb. Gol. Inexistent.
Pentru un zid, o fereastra este sensul lui de a trai. Caci numai o fereastra i-ar putea oferi puterea sa respire, sa lase aerul sa treaca prin el, fereastra in sine e un plaman pentru zidul ei. Numai o fereastra i-ar putea oferi puterea de a vedea ce e cerul si ce sunt pasarile si ce inseamna libertatea lor. Numai o fereastra l-ar putea face sa traiasca si el o data cu ritmul vietii ce il inconjoara, numai o fereastra i-ar putea oferi frumusete si lumina.. Numai o fereastra i-ar putea darui tot ceea ce ar putea avea vreodata...
Se zice ca oamenilor le place mereu sa aibe in jur ceea ce ei nu pot realiza cu ei insisi.
Mie, mereu mi-au placut casele cu multe ferestre, niciodata nu am putut suporta incaperile intunecate, fara iesire spre soare.
Cat de ironic, nu?Tocmai eu, un zid fara fereastra..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu