luni, 8 septembrie 2008

Ingerului...


It's like you will never get rid of what you fear most...
Cause fears will always chase your soul...


Si uite ca nici eu nu am scapat...cine ar fi crezut, huh? Inca imi rasuna haotic prin vene marea. Gandurile mele ca niste valuri cotropindu-ma. Si muzica aceea...atat de ciudata, prin simplul fapt ca desi nu am mai simtit-o de atat amar de timp, parca o aveam in mine de mult prea mult...Prea multe vibratii pe sira spinarii mele inghetate sub suierul nocturn al noptii. pe sira spinarii durerii mele. trezite acum parca prea brusc din somn de valurile marii...

There has to be a reason:|

Suddenly before my eyes
Hues of indigo rise
With them how my spirit sighs
Paint the sky with stars...


Un monstru. O entitate gigant acaparandu-mi fiecare gand abrupt. Printre valuri. Printre mine.
Marea si eu.

Ciudat cum ceva ce ti-a luat candva, intr-o singura clipa, tot ce ai avut, e singurul lucru care iti poate da acum sentimentul ca totusi e ceva acolo, langa tine. la urechea ta...o soapta. un suspin de departe.

Who has paced the midnight sky
So a spirit has to fly
As the heavens seem so far
Now who will paint the midnight star?

I'm gonna paint your name with stars. So that the sky should brighten...
O sa imi lipseasca nebunia aceea de cer...



Ingerului...






2 comentarii:

Anonim spunea...

O sa-mi fie dor...

Anonim spunea...

melan.collie

Lista mea de bloguri