De mici, am fost invatati sa cautam. Cautam, imprejur, in ceilalti, in tot ce ne inconjoara. Dar niciodata in noi. Ne e frica de intunericul din interior, e mult mai simplu sa cauti pe lumina...Asa ca ne dedicam intregul nostru spectru vizual cautarii.
Si tot cautam, si disperati in agonia aceasta a cautarii, privirile ni se imprastie peste tot in jurul nostru.
Cautam si cautam si cautam si cautam, dar pas cu pas, acceptam orice. Poate cine stie...
Si totusi, oriunde am gasi ceva, ne intoarcem privirile, nimic nu pare sa umple golul acesta care parca cere viata, sange, sacrificiu uman.
Ne improscam reciproc in ploi acide ale neputintei noastre, ne zbatem in chinurile agoniei dar cuminti, ne asumam constienti aceste riscuri. Doar pentru a gasi...
Dar intr-un final, iti dai seama ca nu ai cautat unde trebuie...
I think we miss the touch so much, we crash into each other just to feel something...
Si tot cautam, si disperati in agonia aceasta a cautarii, privirile ni se imprastie peste tot in jurul nostru.
Cautam si cautam si cautam si cautam, dar pas cu pas, acceptam orice. Poate cine stie...
Si totusi, oriunde am gasi ceva, ne intoarcem privirile, nimic nu pare sa umple golul acesta care parca cere viata, sange, sacrificiu uman.
Ne improscam reciproc in ploi acide ale neputintei noastre, ne zbatem in chinurile agoniei dar cuminti, ne asumam constienti aceste riscuri. Doar pentru a gasi...
Dar intr-un final, iti dai seama ca nu ai cautat unde trebuie...
I think we miss the touch so much, we crash into each other just to feel something...
Un comentariu:
Da...cautam,si cand gasim ne dam seama ca ne-am inselat simturile doar pt a crede ca am gasit.Totul e o iluzie pe care ne-o inducem singuri.Iluzie dureroasa.Dar buna.
Trimiteți un comentariu