Se rupe ceva din mine. E ca o piele moarta care te incomodeaza cand o ai dar care te doare cand nu mai e acolo; se rupe, si poate ca eu nu vreau.
Trece viata ciudat prin noi, ca si cum abia dupa ce trece ii poti vedea urmele. Lasam atatea straturi de piele in urma, Pamantul e atat de plin de epiderma incat ar trebui sa arate ca o mare sfera de carne si piele. Toate dealurile si muntii, pamantul asta pe care calcam nu e decat pielea noastra, tabacita si insemnata de atatea amprente...Dar de unde atata piele?De unde sa creasca atata piele din noi, intruna si intruna...de unde?Nu suntem izvor de epiderma...Naparlirea e grea, fiindca pana la urma, cand nu mai are de unde creste, pielea incepe sa iti creasca din celulele sufletului, iar sufletul ti-e atat de indurerat dupa atatea piei lasate in urma, ca noul strat de epiderma e un pic mai gri decat anteriorul. mai trist.mai batran.
Si poate ca durerea e ceva normal. Poate ca tot ciclul asta de regenerare ne e dat sa fie asa. Poate ca stratul asta de piele care se descarneaza acum de pe mine e menit sa cada. Ceva de acolo insa, a ramas in urma, desi e in mine. E ca o instrainare de carne. Te rupe si pe tine o data cu ea...
Naruto Shippuden Movie : Bonds
Acum 14 ani
2 comentarii:
Nu stiu ce sa spun despre asta, poate gresesc ,o fac destul de des...,dar cred ca nu pamantul e acoperit de epiderma noastra ,ci noi suntem acoperiti de pamant, numai straturi care au menirea de a arata ca noi nu apartinem pamantului si cand incercam sa aratam ca apartinem ,nu reusim si ne doare ...murim si lasam in urma doar un morman de pamant...trebuie doar sa te folosesti de el (pamant) cum trebuie si cu un scop bine definit...asta e tot...asta e Viata . Vacanta placuta in continuare !
fara resentimente, intruna se scrie legat cand inseamna continuu.:)
Trimiteți un comentariu