genial tipul asta...cred ca ii zice Mircea Eliade...
ingropati de atatea prejudecati, uitam esentialul. the miracle we've been created for. il avem in noi dar ingratul din noi reneaga mica sursa de viata. abia cand iti dai seama ca iti tot sopteste si e viu, incepi sa simti ca si tu esti viu...pana atunci, ramanem la stadiul subliminal de larve...si dupa cum contura si another guy i love reading, Cartarescu, unele larve pot ajunge sa fie niste fluturi atat de frumosi...
un cuvant ciudat, hierofania asta. si cat de ciudat, parca il stiam dintotdeauna...suna bizar povestea in care Chabu (si alte mici Devi din fabulosul hindu&co) ar iubi un copac. i-ar citi povesti, i-ar aduce cele mai bune prajituri si l-ar mangaia zilnic. dar cati dintre noi nu ne-am abandonat aceasta manifestare a sacrului in obiecte aparent banale?fara viata?inexistente pentru un ochi strain...cati nu iubesc un anumit creion, doar pentru ca il pastrezi din copilarie?cu totii avem o bratara primita de la acea persoana speciala, un gandacel de jucarie, o bluza, o fotografie veche pastrata intr-o cutiuta atat de mult iubita de amintiri...
e hierofania noastra, a tuturor celor inglobati de praful societatii moderne.
...fiorul iubirii....indiferent in ce se rasfrange...ne apropie our inner self de puritatea divinului...
si daca tot vorbim de hierofanii...
Place a name upon the night
One to set your heart alight
And to make the darkness bright
Paint the sky with stars...
(o bucatica din mica mea comoara.it's only mine, but it's so beautiful when you can share it...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu