miercuri, 13 februarie 2008

beautiful...


am ascultat de nici nu mai stiu de cate ori vocea lui healing like...si atat de ciudat cum ma uit intr-una la el cantand si inca nu imi pot imagina cum reuseste...si pentru ca desi eram atat de sigura pana acum de chestia asta, pot spune ca e prima persoana care sa intruchipeze exact ceea ce eu as numi a real miracle. he's a real superman...with this awesome sense of music...
te face sa te gandesti...mult...si ajungi la concluzia: suntem cei mai mari ingrati. avem acest miracol in mainile noastre...cum putem fi atat de orbi in propria noastra neputinta la care nu vrem sa renuntam?...cand totul e atat de frumos in jur, de ce nu am putea incerca sa transpunem totul intr-un cantec al nebuniei?
o sa spuneti ca sunt idealista...si sunt...pentru ca nu exista un pretext cu adevarat real pe lumea asta sa nu poti indeplini aceste mici miracole care te asteapta...numai ca noi suntem mult prea orbi ca sa putem simti lumina fiecarui zambet care tanjeste sa o imparta...si mult prea agatati de neputinta care ne acapareaza mintea facuta in originile ei pentru inaltimi si nu pentru substraturile in care ne zbatem in intuneric...
If I go crazy then will you still call me superman.
If I'm alive and well will you be there a holdin my hand,
I'll keep you by my side with my super human might, Kryptonite.

Niciun comentariu:

Lista mea de bloguri