Poveste

Nu suport oamenii care nu se uita in ochii tai, macar o data. Mai ales daca stau in jurul tau mai mult de 2 minute chiar daca dupa aia probabil ca nu il vei mai intalni niciodata
.
Cum poti sa stai 3 ore intr-un compartiment de tren cu cineva si sa nu te uiti o singura data la omul din fata ta?La inceput am crezut ca e ambitie stupida si aroganta, apoi am incercat diverse strategii, am zis frate, daca tu nici in ochii oamenilor nu te uiti pai tu nu vezi nimic din viata asta. M-am holbat la omul acela cred 20 minute incontinuu, imi dadeau si lacrimile de atata insistenta, si totusi nimic. Nimic! Si cel mai grav, nu avea niciun stres cu asta. Nici nu constientiza...
Ma intreb. Oamenii astia. Care nu se uita in ochii celorlalti... Ce vad ei ma?Ce?Ce le starneste atat de mult retina incat sa acorde o privire, ce poate fi mai puternic decat ochii cuiva, ochii astia minunati pe care ii avem noi, singurii care nu mint niciodata, ochii unui strain, iubit, prieten, cee???Nimic. Oamenii astia nu vad. Trec prin viata ca o bucata de gheata pe gat.

Asa. Revenind la tipul de azi. La sfarsit, ies din compartiment si dupa atatea ture de holbat la el, si tusit, si atins cu piciorul, zic sa dau ultima strigare, si deci zic un "La revedere" ipocrit pe care de fapt nici nu aveam cui sa il adresez pentru ca nu aveam cui sa ii urez o revedere. Si imi raspunde! Prin acelasi salut, bineinteles fara ca macar sa se uite la mine. LA REVEDERE ma??La revedere, adica imi spui ca speri la o revedere, cand tu nu stii ce culoare, ce minciuna nu pot ascunde ochii mei? Jalnic. Demn de mila. Asa valorezi si celelalte lucruri frumoase din viata?

Pana unde naiba o sa ne mai ducem purtati de rigorile societatii?sau mai bine zis, de iluziile societatii. Ca vad ca chiori suntem in continuare.

Ce lume natanga.
Voi reveni cu urmatoarele parti.