Trăiesc din poze. E aproape o boală. Mă trezesc dimineaţa cu un gol în stomac, pe o alarmă răsfumată şi răschinuită de aceleaşi amintiri vechi şi de demult, şi mă port prin casă sau pe afară, ca o statuie a existenţei. Vie dar ireală. Îmi port obsesiile în fiecare fir de păr pe care încerc dimineaţa să îl îmblânzesc, dar pe care demult nu îl mai pieptăn. Pas cu pas, trecerea mea n-aduce decât asemuiri de imagini, totul în jur îmi aduce a ceva...şi toate aceste "ceva", venite de undeva din urmă-mi, tot râcâie. Iar undeva în mine e o bătălie eternă între pixelii unei Ela de fier şi atomii permanenţi a unei Ela. o Ela oarecare.
Imi substitui nevoile si dorintele intr-o lume ireală. Trăiesc într-un tablou. Sunt un personaj dintr-un tablou expresionist abstract, cu bucatile corpului lipite ca-ntr-un puzzle şi cu marginile nu prea bine suprapuse.
..Aşa că orice aş face, mă întorc aici. În faţa lor. Pozele...Măcar de eram cu-adevărat o pictoriţă remarcabilă, aş fi zis că-mi este justificată această slăbiciune. Vrăjeli. Trăiesc şi mă hrănesc din poze. E boala omului ce a ajuns să facă câte-o poză în fiecare colţişor şi cu fiecare suflet în care şi-a lăsat o bucăţică de inimă. Gaura neagră din locul acestor bucăţele cere însă carne, vrea acoperită, sleieşte de puterea făuririi de real.
Eu o umplu cu imagini. Şi în fiecare imagine mi-am transferat o bucăţică de emoţie, acum am un adevărat univers pseudoreal format din poze încărcate cu emoţie. Mi-am înlocuit amintirile din inimă cu toate aceste imagini, iar sentimentele de atunci le-am lipit cu superglue pe ele.
Inima mea arata ca un glob de Crăciun cu pictura cojită pe alocuri şi refăcută cu carioca. M-am transformat într-o expertă în cariocă. Acum acopăr orice.
Fericiţi cei fără de poze. Ei uită la un moment dat...
Naruto Shippuden Movie : Bonds
Acum 15 ani