nu pot lupta cu asta.
e impotriva firii. nu poti intra intr-o camera cu usa inchisa, si mai rau si fara ferestre... am ciocanit de multe ori in usa aceasta deasupra careia scrie atat de ciudat, numele meu, uneori il recunosc "hei, asta sunt eu", dar alteori nu imi par decat hieroglife aranjate bizar. asa ca fug spre usile altora...dar nu pot intra, nu pot intra daca nu mi se deschide usa...
si pt ca simt ca am redat mult mai precis in discutia cu rux, impart putin din ea.
Twinkle: hb nam
Twinkle: sincer
Twinkle: mi-e groaza de mine
Twinkle: imi dau seama ca sunt infinita
Twinkle: e oribil sa iti dai seama de asta
rux: poate e doar o chestie de moment
Twinkle: mai nu stiu
Twinkle: dar sunt obosita
Twinkle: literar
Twinkle: moral
Twinkle: obosita
Twinkle: nu pot duce ceva fara sa simt ca cineva ma duce si pe mine
Twinkle: si imi dau seama k sunt irecuperabila
Twinkle: in atractia fata de mistere
Twinkle: si copilarii mature
Twinkle: da...
Twinkle: exact astea
Twinkle: dar e ciudat cand vezi ca uneori in spatele lor se ascunde nebunie
Twinkle: a ta sau a altora, nu conteaza
dar da...da, as lupta pentru zambetul acela ce inspira puterea de a spera, as sacrifica orice cer inalt deasupra-mi. as crede pana la limita puterilor in iubirea micului print pentru mica lui floare, pentru apusurile de soare... si as crede in oricine crede...
Twinkle: idealismul meu e asta...
Twinkle: e speranta
Twinkle: ca un copil caruia i-a fost furat dreptul de a visa
Twinkle: sper in a crede in vise...
singura precizare ar fi ca sunt un copil batran...o anomalie...copiii nu pot fi tristi...e contrar oricarei conceptii pe care sa o pot accepta...
atunci cineva sa imi deschida portile...de dupa care sa putem crede tot ce avem in micul rasarit de luna...
are cineva cheile camerei cu pianul?